Curtea Johannes Honterus din perspectivă istorică

Înainte de a prezenta consideraţiile istorice legate de curtea Johannes Honterus (aşa cum se regăsesc în documentaţia concursului) vreau să îi anunţ pe toţi cei interesaţi, arhitecţi sau „profani”, că pot accesa întreaga documentaţie a concursului de soluţii „Reabilitare şi amenajare Curtea Johannes Honterus” AICI.

Plan istoric Curtea Johannes Honterus

Curtea Johannes Honterus este un spaţiu urban de o importanţă deosebită în evoluţia urbanistică şi spirituală a cetăţii Braşov, spaţiu urban ce a început să se contureze împreună cu Piaţa Sfatului din vecinătate, încă din sec.XIII.

Singura informaţie certă, dinaintea invaziei mongole din 1241/42, care a produs schimbări profunde în istoria Braşovului şi a întregii ţări, este menţionarea unei mănăstiri a Ordinului Premonstratensilor în anul 1235 (Claustrum sororum in Corona). Încercările de localizare a vechii mănăstiri în arealul cuprins între străzile Paul Richter, Poarta Schei, Hirscher şi Gheorghe Bariţiu nu au ajuns încă la rezultate satisfăcătoare.

Implicarea Ordinului Cavalerilor Teutoni, chemat în 1211 în Ţara Bârsei, în colonizarea şi organizarea aşezării Corona (mai târziu Braşov-Cetate/ Centru Istoric) este puţin probabilă, acesta avându-şi centrul politic la Feldioara (Marienburg). Configuraţia străzilor din Centrul Brasovului este, prin urmare, un rezultat al evoluţiei de după 1242.

Organizarea parohială este atestată de documente abia în secolul al XIV-lea. Prin implicarea oraşului în comerţul european şi asiatic, baza materială a acestuia creşte în mod simţitor, astfel se trece la amplificarea lăcaşelor de cult, şi a infrastructurii politice şi ecleziastice orăşeneşti. Între 1383 şi ca. 1477 se ridică Biserica Neagră, păstrată neschimbată până astăzi, făcând abstracţie de deteriorările din urma incendiului de la 1689 sau de unele modificări arhitecturale minore. Până la reforma de la mijlocul secolului XVI, biserica poartă hramul Sfântei Maria.

În 1388 este menţionată casa parohială (Curtea Honterus nr. 2), Capela Sf. Ecaterina (în preajma Curţii Honterus nr. 5) şi o şcoală. Până în secolul al XVI-lea se păstrează în zonă, ca aşezământ monastic, Curtea Caterinei (în zona Paul Richter nr. 5). În 1380 sediul Capitolului Ţării Bârsei (frăţia preoţilor catolici saşi din regiune) este mutat la Brasov. Ca loc al întrunirilor capitulare, este atestată în 1494 partea vestică a casei parohiale de astăzi ca şi clădire separată. Cele două clădiri se unifică în sec. XVI-XVII.

În perioada catolică sunt atestate, de către documentele istorice, o serie de capele pe teritoriul oraşului, localizate doar parţial până în prezent. Câteva dintre acestea au fost aşezate şi în arealul actualei Curţi Johannes Honterus. Există certitudine doar asupra capelei Sf. Ecaterina, demolate în 1559 (zona Curţii Honterus nr. 5) şi a capelei Sf. Laurenţiu. Cea din urmă fiind situată spre Piaţa Sfatului, în „Curtea Mică a Bisericii”. În această clădire a funcţionat cântarul oraşului până în anul 1801, dată la care capela a fost demolată.

Noi schimbări funcţionale ale clădirilor sunt legate de procesul Reformei religioase, introdusă în rândul saşilor din Braşov de Johannes Honterus, în anul 1542. În locul aşezărilor monastice apar clădiri cu destinaţie şcolară.

Biserica Neagră şi Curtea Honterus au fost folosite şi ca necropolă a comunităţii, pâană în preajma anului 1790. În lipsa unor cercetări arheologice sistematice nu se ştie care din părţile Curţii Honterus au deservit acestui scop. Menţionăm, în legătură cu această problemă, faptul că în zonele de necropolă nivelul solului creşte în mod mai accentuat decât în alte zone ale oraşului.

Din clădirile limitrofe ale curţii doar două case păstrează, în interiorul lor, elemente arhitecturale ce datează din perioada anterioară marelui incendiu din 1689.

1. casa parohială păstrează, la nivelul subsolului unu, ancadramente în stil gotic şi resturi de pictură murală.

2. în casa din Piaţa Sfatului nr. 16 se remarcă la parter pictură murală laică de secolul XVII.

Aspectul exterior al clădirilor prezintă forme arhitecturale care se inspiră în mod timid din stilul baroc şi în mod accentuat din cel clasicist timpuriu. Menţionăm restaurarea bibliotecii gimnaziului (Curtea Honterus nr. 6-7-8) în 1772. În 1882-83 se construieşte actualul corp A al Liceului Honterus (Curtea Honterus nr. 1), ca şcoală de băieţi. Datarea faţadelor este posibilă la următoarele clădiri: Casa Parohială 1776; casa din Piaţa Sfatului nr. 17, 1781 (2010); Piaţa Sfatului nr. 18, 1827; Corpul B al Liceului Honterus (Curtea Honterus nr. 3) 1834; Corpul C al Liceului Honterus (Curtea Honterus nr. 5) 1855.

În ciuda faptului că aceste faţade datează dintr-o perioadă care durează 75 de ani, ele se remarcă printr-un decor exterior destul de moderat, care preferă liniile clare. Se remarcă în mod plăcut lipsa extravaganţelar arhitecturale din a doua jumătate a secolului XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea.

Copacii sunt atestaţi în curtea bisericii încă din 1689, fără a fi specificat numărul lor. În 1883 s-au plantat patru tei în sudul bisericii, amintind de reformatorii bisericii (Luther, Calvin, Zwingli, Honterus).

Forma actuală a pavajului datează din anul 1884 şi a suferit unele schimbări datorită unor intervenţii precum instalarea ţevilor de gaz, canalizare sau electricitate.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s