Steaua, feisbucu’ şi ultraşii

Din capul locului vreau să clarific două lucruri:

1. Tot respectul pentru Steaua care a reuşit calificarea, păstrând speranţa că şi pe la noi se mai poate juca fotbal.

2. Îi apreciez pe oamenii care încă mai au puterea interioară de a investi sentimente şi energie în a susţine o echipă de fotbal.

Recunosc faptul că aseară n-am avut interes pentru meci decât după ce am aflat că Steaua a făcut 2-0. Am aflat asta într-o pauză de toaletă făcută la filmul pe care îl vizionam. Şi cum credeţi că am aflat eu? Păi era deschisă şiFb-Goal fereastra cu feisbuc şi văd un pârâu de statusuri gen „gooooooollllllllllllll” „forza Steaua!!!!!!” „hai cu 3-0”. Cred că mai nou poţi urmări un live text al meciurilor şi în News Feed, la fel ca starea vremii (toţi avem prieteni în listă care te ţin la curent, ba chiar şi cu poze, despre când a ieşit soarele, când a dat un strop, când ninge sau e ger). Nu sunt sigur, există cumva o aplicaţie gen FarmVille unde poţi să vezi meciurile povestite de statusuri transpuse grafic?

E foarte uşor să fii „ultras” în faţa televizorului/PC-ului şi să „scandezi” în scris. Adică poţi fi chiar în pijamale, pe canapea, nu contează. Lumea te vede pictat pe faţă, cu fularul întins deasupra capului, cu vocea răguşită de la atâta cântat, atunci când vei posta. Nu mă înţelegeţi greşit, şi eu folosesc reţeaua de socializare, şi eu postez statusuri, ba chiar mă uit şi la meciuri (cu grade diferite de interes şi implicare, în funcţie de situaţie).

Ca să înţelegeţi atitudinea mea faţă de meciurile de fotbal şi mai ales faţă de echipele de fotbal, trebuie să vă spun că pentru mine firul s-a rupt după meciul Stelei cu Middlesbrough. Nici până atunci nu pot spune că am fost fan (în adevăratul sens al cuvântului) al Stelei; nu am dat niciodată bani pe bilet la meci, nu am cumpărat suveniruri cu inscripţiile echipei, nu am niciun autograf de la vreun jucător. Nu eram fan, dar eram destul de implicat emoţional când echipa juca. După dezamăgirea din semifinala aia, am stat un pic şi m-am gândit: „Chiar merită să investesc atât într-o afinitate pentru o echipă sportivă? Oricum, ce câştig dacă ei câştigă, căci de pierdut ştiu ce pierd (şi era de ajuns să dau atenţie junghiului din inimă pe care îl simţeam). Şi uite aşa am reuşit acum să ma uit cu detaşare la meciurile de fotbal. Şi chiar funcţionează pt mine: mă bucur altfel de spectacolul meciului (dacă există) şi mă amuz copios atunci când jocul e de aşa natură.

Mă întreb, oare câţi vor mai posta statusuri de încurajare şi afiliere faţă de Steaua dacă va fi eliminată de Chelsea într-un mod categoric (gen cum a făcut Interu’ cu CFR)? Câţi o să mai iasă la Universitate să întâmpine autocarul echipei şi să cânte în unison „Sunt fericit” ?

Anunțuri

Un gând despre „Steaua, feisbucu’ şi ultraşii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s