Curentul Share şi arta digitalizată

De câteva zile circulă pe facebook, sub formă de provocare culturală (zice-se), treaba cu postarea de picturi din toate epocile şi stilurile. Nu mai stau să explic mecanismul, probabil l-aţi citit şi chiar aţi acceptat provocarea unui prieten (virtual) de a posta o operă de artă a unui pictor ales de acel prieten.

La prima vedere pare o chestie foarte faină, care instigă la cultură/culturalizare. Dar oare chiar să fie aşa? Eu unu’ sunt de părere că toată faza asta are un efect negativ asupra artei şi consumului de artă. Şi să vă spun şi de ce: Share-ul este cel mai rapid şi impersonal mod de a interacţiona cu prietenii, pardon!, publicul tău din sfera online. Orice pictură valoroasă îşi pierde puţin câte puţin din acea valoare la fiecare click de share. Un om neiniţiat (şi aici mă includ şi pe mine) într-ale artei, nu va mai avea capacitatea de a înţelege munca şi consumul interior depus de pictor în realizarea capodoperei sale.

Un adolescent (timpuriu sau târziu) va privi la picturile digitalizate prin ochii provocării. Deschide repede galeria virtuală a cărei curator-şef e Google, tastează un nume de pictor, dă scroll prin secţiunea Imagini şi îşi opreşte ochii la rezultatul returnat de curatorul fără suflet. Ce dă fain la prima vedere; nici nu e sigur dacă imaginea afişată e chiar a pictorului respectiv, sau e doar o pictură digitalizată care în metadata ei are pe undeva strecurat şi numele lui.

art-pad

Sursa foto

De fapt tot mecanismul ăsta, acest curent în era artei digitalizate, se întoarce exact împotriva artei şi a experienţei artistice: vizionarea operelor se dezumanizează, trece complet în viaţa pixelată a omului binar. Cum poţi să admiri cu adevărat o pictură, stând tolănit în pat, cu laptopul/tableta/smartu’ în poală, prin ecranul tău care distorsionează culorile, fără să simţi acea atracţie a pânzei (pe care ştii bine că n-ai voie să o atingi, dar care parcă te hipnotizează să pui măcar un deget pe ea, să te transpui în artist pt. o milisecundă), fără să simţi mirosul lemnului ramei, fără să mişti capul în stânga şi dreapta ca să experimentezi efectul luminii care cade din diferite unghiuri?

Avem totul la un Share distanţă şi nu ne mai trebuie să ne deplasăm până la muzee, galerii, expoziţii. De ce să mai interacţionăm unii cu alţii şi cu arta, când totul este în terminalul din faţa ochilor noştri. Scanăm atât de multe, dar de fapt nu vedem nimic…un flux continuu de informaţii, golit de trăiri. Da, este extraordinar că avem acces la atât de multă cunoştinţă (chiar şi în domeniul artei), dar chiar dacă avem toate cunoştinţele şi nu avem dragoste (schimb de trăiri interioare care să ne lege unii pe ceilalţi), nu suntem nimic.

Oare dacă Vermeer ar fi trăit astăzi, aşa ar fi arătat portretul „Fata cu cercel de perlă”? Un selfie, un copy-paste, un share şi uite că facem şi artă!…

Pearl-selfieSursa foto

Anunțuri

2 gânduri despre „Curentul Share şi arta digitalizată

  1. Nu sunt deloc de acord.
    Atata timp cat suntem intr-o era digitalizata, e bine sa profitam de „micile avantaje”
    Cati oameni au posibilitatea sa se duca in galeriile de arta celebre, incat sa descorpere adevarata valoare a acelor picturi.
    Intradevar, nu te bucuri de o opera artistica live, dar te poti documenta.
    Daca ar fi sa admit ce spui, atunci am putea foarte simplu sa scoatem de pe YouTube clipurile (nu e la fel ca intr-un convert live), hai desfiintam cartile electronice (nu au acelasi feeling ca o carte reala), hai sa desfiintamin telefoanele (viul grai fata in fata fiind mai important).
    Suntem in era vitezei si totul se digitalizeaza. Cine vrea sa profite de avantajul asta, o va face intr-un mod pozitiv.
    Asadar, impactul cred ca este mai mult decat benefic pentru si pentru arta. Nu se altereaza nicicum valoarea ei, ba dimpotriva, se face cunoscuta si poate, mult mai apreciata.
    Repet, digitalul nu inlocuieste originalul, dar macar ii face cunoscuta prezenta mult mai usor.

  2. Nu am sa ma apuc sa stau sa argumentez (inca odata), ci spun scurt: cunostinta (informatia cu galeata) nu inlocuieste trairea autentica. Iar noi traim din ce in ce mai artificial, ne dezumanizam (aici era miza articolului)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s