Anul trecut, pe la mijlocul lunii noiembrie, eram contrariat de faptul că tot centru’ era deja împodobit şi plin de “spiritul crăciunului”. Mi-a luat vreo două zile (până am văzut carul de filmare) să-mi dau seama că era vorba de o reclamă Vodafone ce se trăgea în tot centrul Braşovului. Spre mirarea mea (plină de mândrie ce-i drept) în următoarele săptămâni celelalte mari companii telefonice de la noi, Cosmote şi Orange (dacă tot am zis numele uneia să le dau pe toate), au filmat şi ele tot în Braşov reclamele lor cu tema de iarnă. Lăsând la o parte disconfortul cauzat de faptul că trebuia să-mi schimb ruta pe care mergeam pt că se filma exact în “drumul meu”, în momentul în care vedeam la tv imagini cu locaţii din Braşov mă lua o uşoară stare de bine.
Eram mândru că oraşu’ ăsta are un potenţial aşa de mare prin arhitectura şi atmosfera sa, iar cele trei companii (care investesc bani serioşi în advertising) s-au prins şi ele de asta şi au ales toate ca locaţie vechea cetate Corona. Cine nu ar profita de moment şi ar spune unui prieten “Ştii, reclama asta e filmată în Braşov. Clădirea asta e lângă ‘nu-ştiu-ce’ unde stă o prietenă a fostei mele învăţătoare”. Pe lângă chestiile astea de trăiri interioare situaţia poate fi privită şi din alt unghi: ia hai să patentăm noi conceptu ăsta de “Braşov, oraşul poveştilor de Crăciun” şi să facem din el mai mult decât tărâmul reclamelor de crăciun.
De ce zic asta? Marţi, fiind prin birou, aud că în curtea Bisericii Negre se filmează ceva. Când ies afară văd că deja oamenii se pregăteau să amenajeze un colţ ca să arate a iarnă. Următoarea zi văd că pe Diaconu Coresi se pune zăpadă artificială, iar acoperişul unei clădiri de pe Michael Weiss e “înzăpezit”. În ani consecutivi oraşul nostru oferă noi spaţii de desfăşurare a poveştilor din reclame. Mi-am zis că prea ieftin ne vindem pentru câteva cadre într-un spot de 30 de secunde. Ar trebui să punem o condiţie ca aceste companii să-şi ia angajamentul de a dona bani pentru restaurarea clădirilor mai puţin “arătoase” de lângă cele pe care le filmează (aşa îşi vor asigura şi ei noi locaţii pentru următoarele reclame ).
Până una alta, bucuraţi-vă de imaginile frumoase cu Braşovul din reclamele acestei ierni, dar nu vă lăsaţi influenţaţi de asta pentru a le face lor vânzare.
Spuneam săptămâna trecută că puteţi vedea o expoziţie foto la Cafeteca de pe A. Hirscher. Ieri a fost ultima zi în care aţi fi putut să gustaţi o cafea (sau un ceai) şi să privţi pozele cu Braşovul ce se găseau pe pereţi. Dar pentru că vreau să răspund curiozităţii celor ce n-au reuşit să ajungă pe acolo, m-am hotărât să postez respectiva poză pe blog.
Deci, acesta este un hidrant renascentist Poza e făcută de Laura anul trecut când Jugendbachchor a cântat la Bastionul Ţesătorilor din Braşov, în cadrul Festivalului Mirodeniilor.
De fapt, ce mai vroiam eu să zic este că nu mă îmbrac astfel doar din dorinţa de a fi ieşit din comun. Vreau să vă arăt despre ce e vorba cu costumele astea, prin două exemplificări video:
Biertan, 2007 (filmări pentru primul DVD Jugendbachchor)
Prin bunăvoinţa şi (de ce nu) creativitatea domnei Schlandt (care a făcut aceste costume) corul în care cânt are posibilitatea de a aduce un efect vizual în interpretarea sa.
Şumuleu Ciuc, 2007 – concert din cadrul Festivalului de Muzică Veche, Miercurea Ciuc
Nu toate concertele Jugendbachchor au parte de costume renascentiste, însă de fiecare dată când muzica şi locul ne permit, încercăm să facem un efort în plus (fetelor nu stiu cum puteti sa stati în ştrampi atăta vreme!) pentru a bucura şi ochiul, nu numai urechile.
Aşa că data viitoare când Jugendbachchor va cânta (cu costume sau fără) o să postez data, locul, ora şi toate detaliile ca, în cazul în care aveţi curiozitatea şi dorinţa de a ne vedea şi auzi, să puteţi veni.
După o săptămână în care nu am văzut altceva în faţa ochilor decât Musica Coronensis mi-am zis că luni o iau uşor cu munca: dorm până pe la 10 fără, ca pe la 11 să meg agale înspre birou…Şi doar mi-am zis! În realitate, pe la 9 mă sună Steffen: “Beni, azi noapte s-a furat de la biserică o placă de pe statuia lu’ Honterus. Rugămintea e să mergi la birou şi să-i ajuţi să facă un comunicat de presă despre ce s-a întâmplat” Şi uite aşa a început “liniştita zi de luni”.
Lăsând la o parte intensa zi de muncă, plină de mailuri, interviuri, “sincroane” şi alte cele, un lucru mă face să mă gândesc la cât de mult ne-am degradat. Să vandalizezi un monument istoric pentru 20 şi ceva de kg. de bronz!…Am realizat că pentru oamenii ăia care au furat placa (şi au încercat să o ia şi pe cealaltă) istoria şi moştenirea celor ce au fost înainte nu valorează mai mult decât banii pe care-i primesc pentru fierul vechi. Adică, pentru ce a făcut “tipu’ ăsta” care stă cu degetul îndreptat spre liceu noi îl răsplătim prin a-l fura şi după ce el a murit.
Ce-ar fi fost dacă şi Honterus “îşi băga picioarele” în toată reforma şi zicea că nu are rost să se agite; lua de prin Kronstadt câte putea duce cu căruţele şi se ducea în vestul Europei şi trăia liniştit şi în bunăstare. Vă zic eu: eram cu încă 50 de ani în urma Europei (pe lângă cei 20 de ani pe care îi avem deja).
În cazul în care nu aţi aflat încă despre ce vorbesc eu, puteţi să citiţi ultimele Informaţii oficiale
De când am început acest blog am în minte să vă spun despre un loc unde aveţi ce gusta şi chiar ce vedea. Am evitat la început să scriu despre asta pentru că nu vroiam să fac publicitate gratis unui local. Însă când am avut de-a face direct cu cel care conduce toată treaba – şi când festivalul ce tocmai s-a terminat mi-a permis – am zis că trebuie să dau mai departe. (De fapt mai este un motiv pe care vi-l spun mai încolo)
Poate aţi auzit despre Cafetecă…încă de la numele localului puteţi surprinde conceptul inovativ pentru o cafenea. Se doreşte a fi o cafenea în care cultura să se simtă bine. Deci, dacă vreţi să promovaţi o acţiune culturala “aici e locul” (ca să-l citez pe şefu’ de acolo). Personal nu mă dau în vânt după cafea, cel puţin nu după gust, însă îmi place mult cum miroase. Dar acolo puteţi găsi şi ceaiuri şi gustări dulci.
Dar nu neapărat de-asta vreau să fac publicitate. Vreau să vă spun despre o expoziţie ce este găzduită în Cafetecă. Este vorba despre o expoziţie foto organizată de Forumul Democrat German Braşov cu imagini ce “povestesc” Braşovul. Cât timp veţi sta pe canapea sau la masă puteţi arunca un ochi pe pereţi pentru a vedea cum au surprins braşoveni obişnuiţi oraşul în care trăiesc. Eu m-am uitat peste poze şi unele dintre ele erau chiar artistice şi bucurau ochiul. Dacă ajungeţi pe acolo uitaţi-vă după poza cu titlul “Hydrant im Renaissance-stil” (e undeva în partea dreaptă, la baza unei bolţi) şi veţi avea ocazia să vă amuzaţi (sau să fiţi impresionaţi) de un tenor îmbrăcat în haine renascentiste. Fotograful este Laura (webdesignerul programator şi organist) care mai are în expoziţie încă două poze pe lîngă aceasta.
Eu vă doresc să vă bucuraţi de local şi de oferta sa în materie de cafea, însă să o faceţi cu moderaţie (cafeaua nu e prea sănătoasă şi în plus în local se fumează).
Musica Coronensis 2009 a ajuns la final. Duminică, la ora 19:00, festivalul se va încheia prin concertul special de orgă din Biserica Neagră. Dacă n-aţi fost până acum la un concert de orgă în Biserica Neagră, acum e ocazia! Dacă aţi mai fost la un astfel de concert în această locaţie, aveţi posibilitatea să vedeţi pentru prima dată organistul la consola orgii Buchholz, în imagini live.
Pentru toţi cei care nu au un program încă stabilit pentru ziua de mâine, 17 octombrie, vă prezint cel puţin două alternative: la Musica Coronensis au loc 2 concerte camerale. Cel de dimineaţă, de la ora 10, suna chiar tentant: instrumente istorice(teorbă, lăută, virginal şi pianoforte) într-un nou decor pentru Braşov (Muzeul Civilizaţiei Urbane din Piaţa Sfatului). Seara o să concerteze un duo (viloncel şi pian) foarte cunoscut în Germania şi în Europa: Karlsruher Konzert-Duo.
Dacă nu vă atrag concertele de acest gen, merită totuşi să veniţi pe la 11:45 în Piaţa Sfatului pentru a auzi clopotul din turn de care habar n-aţi avut pana acum. (să sperăm că şi vremea îşi va ma reveni)
Nu, nu vă temeţi, nu este vorba de un post depresiv, sau plin de frustrare legat de viaţa din România. Este vorba despre povestea “cuiva” care de vreo 50 de ani stă (literalmente) în rahat! Şi parcă n-ar fi de ajuns, nici măcar nu e vorba de rahatul lui, ci de cel a sute de porumbei inutili şi prostănaci.
Să fac puţin lumină: acum două săptămâni am fost cu Steffen în turnul Casei Sfatului pentru a face o “şedinţă foto” (acum poate vă gândiţi că am făcut poze cu pletele în vânt de desupra Pieţei Sfatului ). Îmi pregătisem o cârpă proaspăt îmbibată în apă caldă ca să-i fac “o baie scurtă”, pentru că ştiam că e puţin cam murdar, dar ce-am întâlnit acolo a depăşit cu mult aşteptările mele…Cel mai vechi clopot din Braşov (datat 1690) era acoperit complet de rahat de porumbel. Atunci mi-a venit în minte: să fi atât de valoros şi să trăieşti o viaţă plină de rahat!
Din fericire toate astea se pot schimba: sâmbătă, la ora 12 fix, clopotul va bate din noi. Momentan doar manual, dar sper ca în scurt timp să se refacă mecanismul care îl leagă de ceas şi va suna din sfert în sfert de oră şi la ore fixe. Mă bucur că pot să iau parte direct la această acţiune care a fost iniţiată şi promovată de Musica Coronensis.
Fiind din nou funcţional porumbeii nu vor mai putea să facă din el “closetul” lor şi le va fi frică, pentru că sunetul lui îi va deruta…muhahaha!
Dacă sunteţi curioşi să îl vedeţi aruncaţi o privire aici.
Vineri, 16 octombrie, puteţi să mergeţi la două concerte unde veţi putea întâlni tineri braşoveni cărora le place să cânte. În cadrul Musica Coronensis puteţi să vizitaţi şi Biserica Bartolomeu unde se va ţine primul concert.
„Arta îşi are originea în Dumnezeu – De aceea trebuie să conducă la Dumnezeu.” (cuvinte scrise de Monitz von Mayfeld pe coroana de lauri pusă pe mormântul lui Anton Bruckner)
Joi, 15 octombrie, va avea loc premiera naţională a Misei nr. 1 în re minor de Anton Bruckner. Concertul, ce va deschide cea de-a VII-a ediţie a Festivalului Musica Coronensis, va începe de la ora 19:00 în Biserica Neagră şi-l va avea la pupitrul dirijoral pe organistul braşovean Steffen Schlandt. [mai mult...]
De câte ori nu vi s-a întâmplat să trebuiască să aşteptaţi un tren în minunatele noastre gări şi să fiţi nevoiţi să asculaţi acel sunet care are menirea de a te face atent la anunţarea trenurilor. Acel “ta-na-na-na-nanana!…” care de cele mai multe ori parcă e la capătul puterilor şi îşi cântă ultima suflare. Cam peste tot e acelaşi semnal gâjâit şi care falsează, dar sunt şi excepţii! Nu ştiu cât aţi avut ocazia să staţi pe peron în gara Braşov, dar poate aţi observat că la noi e o altă melodie. În pregătirile pe care le fac alături de Steffen pentru Musica Coronensis am aflat un lucru tare de tot: melodia ce se aude în difuzoarele gării Braşov este tema din corul nr. 2 al operei “Crai nou” scrisă de Ciprian Porumbescu pe când se afla în oraşul “de la poalele Tâmpei” . Opera a avut premiera în Braşov, în anul 1882, în Sala Festivă a Gimnaziului Românesc (azi C.N. “Andrei Şaguna”) unde Ciprian Porumbescu a fost profesor de muzică între 1881-1883.
Cine a ales această melodie ca semnal în gară a avut ceva cultură în minte…deci există şi CFR-işti culţi! Aşa că ne putem simţi bine că în Braşov cultura muzicală începe chiar de la gară.
Mă gândesc că pentru ediţia de anul viitor a festivalului Musica Coronensis am putea adăuga şi Gara Braşov pe lista locaţiilor unde se promovează muzica braşoveană de altă dată .
).
